secunde impietrite ...

INOCENTA DE INGER



BUCURIE


SPLENDOARE



LUNA FOCULUI



PUTERE

ce faci de eclipsa?

Nu suport oamenii care incep sa te-ntrebe ce faci de revelion cu cateva luni inainte. Si nici pe cei care intreaba luni ce faci in weekend. Sunt oameni care incearca sa-ti plaseze tie incertitudinile lor. Le e frica c-o sa-i surprinda viitorul nepregatiti, fara un plan, fara lectia invatata. Dar ce e rau in asta? Daca as putea, mi-as organiza viata astfel incat sa nu fiu nevoit sa ma gandesc nici la ce voi face peste cateva minute, sa nu am planuri, sa traiesc un prezent omniprezent. Mama imi povestea ca atunci cand era mica, la ea in sat circula un zvon ca intr-un an pe 23 aprilie o sa cada-o cometa si-o sa dispara viata de pe pamant. Au asteptat oamenii ziua cu pricina, au taiat animalele si le-au facut gratar, au chefuit cu vin si tuica, au plans si s-au imbratisat de la revedere. Vecinii mai certareti si-au dat mana, babele barfitoare s-au dus sa-si ceara iertare de la vecine, sa nu ajunga la judecata de apoi cu prea multe pacate la activ.

Că de! Venea sfarsitul lumii!

A doua zi s-au trezit mahmuri si suparati pe aia de la gazeta c-au mintit cu cometa. De ce sa se supere? Si-au oferit un prilej sa ierte, sa fie buni, sa daruiasca, sa iubeasca, sa uite ce e rau si sa pastreze binele.

Ce-ar fi sa ne traim ziua de maine ca si cum luna o sa dispara de tot si odata cu ea si viata de pe pamant? Sa uitam de viitor , sa-l excludem din gandurile noastre macar pentru o zi, sa fim fericiti ca avem prezentul.


24.04.2009 / 20:49 ora locala a Romaniei

Dar chiar, tu ce faci de eclipsa?

Amy Winehouse - Live @ Mtv.

Nu prea sunt multe cuvinte pentru a descrie muzica ei si efectul pe care il are asupra celui care o asculta. Va recomand sa ascultati si sa imi spuneti ce simtiti ;)

Back to Black

=> "Back to Black" este al 3'lea single lansat de artista in anul 2007. A devenit un clasic instant si este una dintre cele mai apreciate melodi are lui Winehouse.

Amy Winehouse |MTV Music

trifoi si patrufoi

Nu mai intelg nimic! Nu inteleg de ce oamenii au atribuit unei frunze afectata de o anomalie genetica proprietatea de a purta noroc. Pai daca avea noroc se năstea si ea normala ca toata lumea, cu trei foi! Aici e norocul ei , ca e diferita? Pe astea cu patru foi le-or ocoli vacile, si de aia sunt norocoase, că scapa nemancate? Pai vacile sunt destepte, nu manaca frunze defecte! Nu inteleg de ce le spunem frunzelor cu patru foi frunze de trifoi. Cum sa fie frunze de trifoi? Sunt frunze de patrufoi. Sa ma duc la un cvartet cu doua viori? Cei patru evanghelisti au fost trei? Pot zice frunză de trifoi cand ea are patru foi?
Azi am cautat in parc frunze de patrufoi. N-am gasit niciuna.
N-am avut noroc, daca gaseam una pe urma gaseam sute, nu?Pai logic, prima imi purta noroc sa le gasesc pe celelalte, ce naiba!
Nu-mi imprumuta si mie cineva o frunza de patrufoi pana maine?

gonitul si izgonitul

Acum cativa ani am ramas singur acasa la tara. M-a lasat bunica'mea cu vacile pe cap, gaini, porci, curci si alte oratanii. M-am trezit la o ora total nepotrivita pentru mine si am dus vaca la marginea satului de unde le prelua 666. Asa il cheama pe vacar, 666, lumea nu stie cum il cheama dar asta e numarul de la casa lui, 666. Nu stiu cum dreacu se nimereste da asta chiar sta la adresa potrivita. Cand mai aud noaptea cate un scandal sigur 666 nu a fost multumit de mancarea nevestii, ia la bataie cainele ca de ce s-a infasurat in jurul pomului cu lantul, ce sa mai , e facut sa locuiasca la numarul 666! I-am lasat eu vaca in custodie si m-am intors la ale mele. Am uitat sa va spun ca vaca mea nu era asa cumite ca orice vaca de pe ambalajul de ciocolata sau ca cele de pe cutiile de smantana si lapte. Nuuuuuu. Vaca mea era anarhista! Unde vedea o curte de oameni acolo intra, unde era un lan de porumb, in el se ducea! Era o vaca cam rebela, punkista si cu cercel cu numar in ureche! Si cum stateam eu pe batatura ca un Noe admirandu-mi opera de hranire a puilor de curca, cu boabe de piper si malai amestecat cu frunze tocate de trifoi, striga 666 la poarta!
Striga e impropriu spus, urla ca toti dracii! Normal ca urla ca dracii doar sta la numarul 666, nu?
Ajung la poarta si imi zice: “sa imi dai 500 de mii si o sticla de vin ca ti-am gonit vaca!”
Mai sa dea dracu! Adica imi gonesti si vaca si mai vrei si bani! Si mai ai si tupeul sa vrei si vin, nu cumva ai si preferinte, lacrima lui ovidiu, ceva? Ma gandeam ca la cat de bestiala era vaca mea a gonit-o ca nu le lasa pe celelalte sa mance. L-am intrebat:”si acum unde e vaca?”. Mi-a raspuns”"unde sa fie, in vaci, unde dracu?
I-am dat banii si vinul imbuteliat la sticla reciclata de cola si pana s-a intors bunica'mea am tot stat si m-am gandit….
Cum dracu ma sa ii dau bani ca mi-a gonit vaca? Adica o alunga si il mai si platesc?
Abia seara am aflat ce inseamna gonit …..
M-am simtit ca dracu ca nu stiam asta desi am fost in toate vacantele de vara la tara la bunicii mei care m-au invatat multe. De fapt nu m-am simtit ca dracu ci ca vacarul 666.
Anul asta nu mai e vacar 666, l-au izgonit unii ca cica era prea dur cu animalele. Am zis izgonit desi puteam sa zic ca l-au gonit dar acum ca stiu ce inseamna gonirea mi-e cam rusine sa mai folosesc cuvantul.


Erata:gonit, a goni. verb reflexiv si intranzitiv.(despre vitele cornute)A se impreuna, spre a se reproduce.a da la taur vaca :)

Ceasul cu picaturi

Mi-ar placea sa am un ceas cu picaturi. Nu cu ace sa arate ora, ci cu picaturi de apa.
Am o problema, nu pot percepe prezentul. Percep doar viitorul, si singura certitudine a vietii mele, trecutul. Unde e prezentul, ca eu nu-l simt? Daca stau in ploaie si privesc in sus, vad cum se apropie sovaitor spre mine picaturile de apa. Le pot confunda usor cu viitorul pentru ca de acolo vin, din viitor!
Le urmaresc de sus pana se sparg pe fata mea in mii de alte picaturi mai mici.
Acela e prezentul? Momentul in care imi lovesc fata? Nu prea pot simti prezentul, am o mare problema cu scurgerea timpului, niciodata nu mi-am trait timpul, mereu am avut un decalaj, ori spre trecut ori spre viitor.
Cand plec in calatorii mi se pare asa de frumos acolo, imi plac locurile, imi plac oamenii, imi place cultura lor, imi plac mirosurile care ma fac sa simt ca e “altfel”, dar imediat ce ma intorc acasa o iau de la capat cu traitul timpului viitor. Simt ca nu am ramas cu nimic din calatorie.
Eu asta traiesc, viitorul !
Multe planuri, multe asteptari de la viitor si dintr-o data toate amintirile din trecutul apropiat dispar, se duc departe in trecutul trecut. Stii cum imi vad trecutul? Trecutul meu e ca in atelierul de tamplarie al bunicului. Tinea multe lucruri in el desi era neincapator, insa toate erau acoperite de talas si rumegus. Erau tot timpul acolo insa nu le vedeai, trebuia doar sa scormonesti prin talas, sa le aduci in prezent. Cred ca daca ma gandesc bine, cand ii faceam curat lui tataia in atelier de fapt calatoream in timp. Poate din cauza obsesiei mele pentru pacalirea timpului m-am indragostit de fotografie. Imi place sa fotografiez totul incercand sa fur cat pot din prezentul pe care doar aparatul de fotografiat il percepe. Dar nici el nu il percepe mereu la fel, uneori prezentul aparatului meu dureaza 1/2000 dintr-o secunda, alta data, in incercarea de a fura stelele, dureaza 30 de minute.
Nici aparatul meu foto nu traieste in prezent!
Nu imi place ca dupa trecerea timpului nu ramane nimic palpabil, nimic material. Poate aici sta secretul, in imaterialitatea timpului, insa daca e imaterial atunci cum de-l putem masura?
Nu-mi plac ceasurile, nu port ceas si nu ma simt confortabil in prezenta unui ceas, pentru mine timpul nu curge niciodata la fel, are viteze diferite in momentele diferite ale existentei, pe care nu o pot percepe decat ancorata in trecut si viitor, fara prezent. Tot aud indemnul sa traiesc clipa insa mintea mea refuza sa intarzie timpul, asa ca nu pot trai ceva ce e doar un delay, o intarziere a trecerii viitorului in trecut. De fapt cred ca asta e! Stii cum functioneaza aparatul de proiectat film pe pelicula? Sunt mai multe cadre care se succed, creierul uman are o intarziere in prelucrarea informatiei, in rasucirea imaginii cu susul in jos, in transmiterea informatiei primita de la receptorul vizual, astfel incat imaginile se proiecteaza fara pauza intre ele, par inlantuite, intarzierea da nastere unei imagini dinamice, filmul. Altfel spus, prezentul filmului e durata dintre doua cadre, filmul e o inlantuire de mai multe prezenturi.
Mi-ar fi placut sa traiesc intr-un film, sa fiu captiv pe o pelicula si sa prind viata ori de cate ori cineva pune rola prafuita de celuloid in aparat, sa stiu cat dureaza prezentul, sa-l simt.
Mi-ar placea sa am un ceas cu picaturi, minutarul sa fie o frunza de iris, orarul sa fie o frunza de smochin iar secundarul un ac de pin. Timpul sa pice picaturi pe frunze, picaturile sa se-adune intr-un jgheab din brusture si sa curca incetisor intr-un bol de cristal.
Pic………pic………pic………
Sa pice apa si cu odata cu ea si timpul sa se scurga in trecut. Cand s-ar umple bolul as pune in el sa traiasca un caras auriu.
Sa-si traiasca prezentul inotand in trecut.

de ce sa imi fac blog?

Pai chiar asa, de ce? Am prea mult timp liber? Ma cred filozof? Sunt snob? Dar chiar, de ce oare m-am apucat sa scriu aici?……….ia sa vedem? Pai in primul rand pentru ca m-a impins de la spate o fata s-o fac. Probabil ca satula de cat de mult vorbesc si enervata de cate ori o intrerup cu ideile mele ce se incadreaza aproape toate in sablonul “cum ar fi daca?”, s-a gandit ca ar fi o metoda buna sa ma trimita la plimbare, sa aberez in neant. Macar neantul nu se duce a doua zi la serviciu cu capul facut varza de atatea intrebari existentiale, atate probabilitati si variabile legate de timp ,univers, iubire, moarte si ghiocei.Dar chiar, oare cum se simt ghioceii ascunsi sub zapada? Imi imaginez ca e un fel de v-ati ascunselea peren, sau ma gandesc cand eram mic si ma ascundeam de parinti sub patura impreuna cu sora mea. Stateam si ne tineam respiratia cand intra mama in casa fiind siguri ca nu ne vede desi era ditamai movila umana fix in mijlocul patului. Numai ca ea” nu ne gasea” astfel incat multi ani am crezut ca cea mai buna ascunzatoare e patura. Cea mai buna din lume! Acum in fiecare seara imi ascund grijile si frustrarile sub patura. Cate-odata ascund si cateva vise dar le ascund asa de bine incat nimeni nu le gaseste sa mi le implineasca.
Vreau sa am blog pentru ca nu sunt un consecvent. Mereu incep cate un “ceva”si mereu ma pierd pe la jumatatea drumului, m-am gandit sa incerc a nu stiu cata oara sa imi dovedesc ca o sa incep ceva si sa ma tin de el. Ramane de vazut daca o sa si reusesc. Mai vreau sa am blog pentru ca vorbesc fooooooarteeee mult. Atat de mult incat cred ca intr-o viata anterioara am fost difuzor intr-un radio cu lampi. Sau sunt urmasul unui tip din ala de citeste pe fundalul reclamelor pentru medicamente. Ai vazut ca zice repede:”acest medicament poate fi eliberat fara prescriptie medicala,pentru lamuriri suplimentare adresati-va medicului sau farmacistului”. Mi-l si imaginez dupa ce a citit textul gafaind ca si cum ar fi alergat dupa tramvai. Si pentru ca vorbesc asa mult, ma atasez de cuvintele mele, sunt ca si copii mei si nu imi place ce le fac. La fiecare fraza mai abandonez cate un copil in neant, il rostesc dupa care devine trecut in acelasi moment,dispare in minus infinit. Din cand in cand cate un prieten imi adopta cate un cuvant,cate un gand, dar pana la urma si de la el fuge,se duce intr-o gara de nord a cuvintelor rostite, unde sta pe banci, doarme pe sub scari asteptand sa vina cineva sa il mai foloseasca intr-o poezie, intr-o declaratie de iubire sau in scrisoarea unui soldat catre mama lui. Singurii copii de care nu imi pare rau ca ii abandonez sunt injuraturile. Pe astia i-as lasa sa moara fara probleme!
Asa ca m-am gandit ca blogul e ca un orfelinat pentru cuvintele rostite,aici sunt ingrijite, din cand in cand le mai viziteaza cineva , nu ma mai simt asa vinovat ca le las sa plece din mintea mea. Plus ca atunci cand mi se face dor poate o sa-mi citesc propriile ganduri, e ca si cum un tata divortat isi viziteaza copii lasati in grija mamei, se simte vinovat ca i-a abandonat, dar pana la urma e bine ca o poate face, si pentru putin timp toata lumea e fericita. La asta m-am gandit cand am hotarat sa imi fac blog, ca e unica sansa sa-mi mai vizitez din cand in cand gandurile si cuvintele abandonate. Si ca daca cineva ar mai trece pe aici pe la orfelinat sa vada ce imi fac ideile n-o sa ma mai simt asa de mizerabil ca le-am lasat sa plece din mintea mea.
Vreau sa am blog pentru ca imi e foarte frica de penibil. Cel mai frica pe lumea asta imi e de situatiile penibile, cred ca daca cineva m-ar rapi si m-ar lasa gol pusca in centru la universitate, as muri instant! Ma simt penibil cand ma aud intr-o inregistrare audio, cand ma vad in poze sau cand imi citesc tampenii scrise prin agende sau la sfarsit de caiet in orele profesorilor plicticosi.
Vreau blog pentru ca poate asa o sa ma vaccinez de penibilitate, sa nu-mi mai fie rusine de propriile ganduri, sa ma antrenez pentru nesimtire. Nicaierul si neantul n-o sa se uneasca niciodata impotriva mea sa ma mustre pentru ceea ce gandesc si simt, deja ma simt un pic cam nesimtit,pot spune ce vreau acum fara sa ma tem de penibil, mmmmmm ce bine e sa fii nesimtit!
blogul meu e un protest indreptat catre mine, un miting ”antipenibilism” si “pro nesimtire in simtiri”

Vorbe Biodegradabile .

Cunosc foarte multa lume care sub pretextul ca sunt biodegradabile arunca peste tot servetele sau cotoare de mere si alte fructe. Astazi conduceam prin oras si am aruncat pe geam un cotor de mar. Nu l-am aruncat pentru ca nu aveam unde sa-l pastrez ci am vrut sa fac un experiment, am vrut sa ma pun in postura celor pe care nu ii suport, care ma scot din minti. Pentru ca sunt incepator intr-ale biodegradabilitatii nu am putut sa il arunc pe asfalt si am asteptat pana am gasit un rond de flori si l-am aruncat acolo. Dupa care am asteptat sa vad ce simt, sa vad ce reactii mi-am starnit facand asta, am asteptat sa imi vad atitudinea, sa imi contorizez primele reactii. Nu e mare scofala ca am aruncat eu un cotor atat de mic intr-un parculet atat de mare. Probabil ca asa zic toti. Si oricum daca il aruncam in cosul de gunoi ar fi fost amestecat cu tot felul de plastice, sticle si alte lucruri care nu putrezesc asa ca am facut chiar bine ca l-am aruncat pe pamant.
Pai nu?
Daca fiecare ar arunca in fiecare zi, in acelasi parculet, servetele, cotoare de mere, hartii, flori ofilite, pamant de flori si coji de seminte, parcul s-ar degrada. Biodegrada.
Sa salvam planeta aruncand in ea cu ce nimerim! Orice, numai biodegradabil sa fie!
Mi-a placut experimentul dar nu mai vreau sa arunc niciodata, nimic, nicaieri, sub pretextul ca e biodegradabil. Pana la urma asta facem in toate actiunile noastre care contrazic si contravin aparentei si relativei normalitati, cautam scuze care sa ne legitimeze faptele, sa le justifice. Am zis aparenta si relativa pentru ca normalitatea e opinia majoritatii raportata la timpul prezent. Peste multi ani de acum incolo poate o sa pari un ciudat daca trecatorii te vor vedea ca dupa ce termini de mancat iti pui cotorul in punga si il bagi in geanta, ca la picnic strangi toate resturile si le pui intr-un sac pe care il iei in masina, ca dupa ce mesteci guma o infasori in hartie si o arunci la cos sau o bagi in buzunar. Daca nesimtitii vor fi majoritari ei vor defini normalitatea.
Scuza asta cu biodegradabilitatea e cea mai tare!
Nu mai suport nesimtitii si nesimtitele care arunca pe unde le vine orice li se pare lor ca e biodegradabil, daca le pasa chiar asa de planeta asta sa arunce la cos!
Spre deosebire de multe din deseurile societatii de consum, omul e in proportie de suta la suta biodegradabil. Nu cumva cel mai periculos deseu al consumerismului a devenit chiar omul?
Ar fi bine sa nu ne degradam inainte de a ajunge sa ne biodegradam.
Pentru toti prost crescutii care isi golesc scrumiera masinii pe geam stand la semafor, pentru toate fufele care isi scuipa guma de mestecat pe strada, pentru marlanii care isi strivesc pachetul gol de tigari si il lasa discret sa cada pe langa picior, am un singur mesaj: nu va mai simtiti asa singuri pentru ca vi se vor alatura in curand o noua specie: BIONESIMTITII
Bai bionesimtitilor, sper sa nu va lezeze afirmatiile mele pentru ca nu au cum sa va faca rau, am aruncat in voi cuvinte biodegradabile, ce dreacu!

"Bleastam"' inaripat !!!

Wow ..nu am mai postat ceva de "secole" dar a sosit momentul si simt ca am multe sa va povestesc.

La mine in sat este de cateva zile mare zarva mare. Copii Veronicai, mama eroina, eroina a contraceptiei ratate si a deceptiei de a ramane perpetuu insarcinata, au gasit in curte langa gard o cucuvea moarta. Nu stiu ce stiti voi dar la noi in sat daca iti canta o cucuvea in pom e de rau nene! Iar daca gasesti una moarta deja sa te pregatesti sa dai ochii cu rudele plecate mai demult in lumea sufletelor. Iar cel mai rau e sa iti faca cineva farmece si sa iti arunce o gaina moarta in curte. Va inchipuiti ca daca farmecele astea “regular” se fac cu gaini moarte, cele de lux, VIP, se fac cu cucuvele moarte, nu?
Asa ca a luat Veronica cucuveaua moarta si a aruncat-o la Flocosu' in curte(asta e un nene de era sofer pe tractor la colectiv) banuind ca el i-a facut farmece.
Acum, nepotii lu Flocosu s-au jurat cu ” sa moara mama” care e injuratura maxima la mine la tara, e instanta divina in materie de injuraturi, ca nu ei au aruncat cucuveaua si nici Flocosu' ala batran si ca ei banuie pe ai lu’ Marinache ca ar fi adus cucuveaua.
Marinache astia sunt asa, un fel de clanul camataru, dar fara bani. Stau inghesuiti intr-o singura camera vre-o opt persoane si ce e culmea e ca odata la 2 ani nevasta lu’ Marinache ramane gravida. Ori marinache e David Coperfield ori restul din camera sunt indiferenti si surzi, ca altfel nu inteleg cum de se "inmultesc" astia stand toti intr-o singura camera.
Pe principiul pistolului cu amortizor de zgomot o fi aparut si amortizor de orgasm?
In fine , treaba e ca de trei zile tot umbla cucuveaua aia moarta din curte in curte, se plimba de la unii la altii de parca ar fi tavile de cozonac sau masina de tocat carne in prag de craciun sau anul nou. Pai da, ca la noi in colţ doar unii sunt fraierii si isi cumpara chestii, restul imprumuta orice de la oricine.
Azi vecina Cornelia , avocatul poporului din sat , a iesit la sosea sa aplaneze scandalul cu cucuveaua si a propus sa o duca undeva la gunoi sa se termine odata balciul. Veronica sustine ca e blestemata cucuveaua si trebuie dusa la cel ce a aruncat-o primul altfel nu se rupe blestemul. Cornelia , fire mai practica a rugat un nene de trecea pe drum sa o arunce el cand trece cu caruta prin dreptul gropii de gunoi a satului.
Ce e cel mai tare e ca nenea de a luat cucuveaua sa o arunce a zis ca de fapt e o pupaza.
Gainile moarte negre sunt pentru farmece de astea de inima rea, de oftica, de venin la inima, alea cu cucuvele moarte sunt pentru despartiri de iubite, pentru boala grea cu stat la pat, pentru copii flamanzi si galagiosi, pentru soacra sanatoasa, pentru impotenta si insolvabilitate bancara, pentru demitere prezidentiala sau pentru ce-or mai fi.
Da astea cu pupeze pentru ce sunt bai nene?