optimism de tot rîsul

Sunt un optimist!Nu am fost asa dintotdeauna, cand eram copil am fost nefericit pentru ca aflasem ca oamenii mai si mor, mai tarziu eram trist ca nu imi gaseam iubirea sau ca nu aveam bani sa imi iau casete cu muzica.Cea mai tare perioada a fost cea in care sufeream de ipohondrie! Pentru ca parintii mei lucrau pana noaptea tarziu si abia ii vedeam la fata am descoperit o metoda secreta prin care sa ii fac sa imi acorde mai multa atentie, ma prefăceam ca eram bolnav si gata, primeam toata atentia din lume! Atat de mult am simulat bolile incat pe la 14 ani eram simulator profesionist! Stii cum e jocul “mim” de trebuie sa imiti ceva si ceilalti sa recunoasca? Daca ar fi fost un campionat mondial de mimat simtome de boli il castigam fara probleme. Mi-am ratat cariera, daca ma angajau marii producatori de echipamente medicale sa le sabotez concurentii faceam o gramada de bani! Pai cum ar fi fost sa zica 10 doctori ca am ulcer si cand ma puneau la endoscop sa nu am nimic? Era clar ca e aparatul defect, trebuia cumparat altul, nu?Eram asa trist cand imi ieseau iar analizele bine, cum sa mai dau ochii cu prietenii pe care ii alarmasem descriindu-le in cel mai mic detaliu boala imaginară?Cum, sa n-am nimic?

Din pacate chiar n-am nimic, sunt sanatos tun, atat de sanatos incat am inceput sa ma bucur ca un nebun de viata!Numai ca am inceput sa observ ceva, daca esti optimist si mereu cu zambetul pana la urechi nimeni nu isi face griji pentru tine si cu atat mai putin isi imagineaza ca poate ai probleme, ca poate esti trist, nefericit, te doare maseaua sau nu ai bani de intretinere.Că daca aveai probleme te plangeai, nu?

Sunt foarte optimist, sunt mereu pus pe sotii, nu poti fi langa mine trist, fac pe mascariciul , pe clownul, numai sa iti zmulg un zambet cat de mic.

Numai ca din cand in cand, fara ca eu sa bag de seama, ma mai loveste si pe mine viata cu cate o palma, asa prieteneste, si fac haz de necaz in loc sa fiu trist. Probabil ca reactionez bine, dar ma oftic ca pe astia optimisti nu se ingramadeste nimeni sa ii faca sa rada. Nimeni dintre cei cu probleme.

Asa ca teoretic ar tebui sa ma feresc de oamenii cu probleme si tristi, sa am in preajma numai oameni fericiti si gata! O sa lesin de la atata ras si fericire!

Imi plac provocarile si in fiecare om trist vad o provocare in a-l face sa rada, fiecare suflet ranit e provocarea de a-l pansa cu glume si povestioare haioase care sa-i alunge supararea.Imi place sa fiu asa dar mi-e dor sa rad fara sa ma pot stapani, nici nu mai stiu de cand n-am mai ras sa ma doara falcile. Si nu mai suport cand rad la glumele mele:)


Salvati-ma!Cineva sa ma faca sa rîd !